Studiul istoriei îi face pe oameni mai stiutori si mai întelepti. Aceasta axioma trebuie completata cu observatia lui Pitagora: „daca sunteti întrebati pentru care din toate stiintele este nevoie de mai multa întelepciune, sa raspundeti: pentru medicina”. Un secol si jumatate de activitate didactica, medicala si stiintifica reprezinta oameni si fapte care în congruenta lor au contribuit la edificarea medicinii moderne în România.

Expunerea de fata îsi propune sa reaminteasca pe acei oameni, ale caror fapte în slujba umanitatii au adus o contributie importanta, economica si stiintifica la propasirea medicinei românesti.

Prima personalitate care trebuie evocata este domnitorul GRIGORE Al GHICA, domn al Moldovei, numit (împreuna cu Barbu Stirbei în Muntenia) de cele doua imperii, otoman si tarist în 1849 la Conventia de la Balata Liman (pe malul european al Bosforului),care a dus o politica înteleapta pregatind conditiile pentru unirea celor doua Principate.

C.C.Giurescu îi caracteriza pe Gr.Ghica si B.Stirbei astfel: „amândoi erau oameni culti, iubitori de tara si buni gospodari. În timpul lor se aduc îmbunatatiri învatamântului, armatei, administratiei în genere”.

Pentru politica sa, Divanul Moldovei îi adreseaza urmatorul omagiu: „Maria Ta, ai pregatit calea spre mântuirea tarii noastre, caci ai sprijinit si ai pledat înaintea areopagului european întrunirea Principatelor principiu de marire, de glorie si de temeinica asezare a acestei tari”.

În cadrul traditionalei politici filantropice a domnilor români, Grigore Ghica doneaza localul din vecinatatea Teatrului National , situat pe ulita Goliei pentru asistenta medicala si sociala a mamelor si copiilor, împreuna cu mijloacele economice necesare- 15.000 de galbeni, mobilier, instrumentar, material moale etc.

Localul a functionat de la început ca unitate de învatamânt initial preuniversitar- scoala de moase- pentru ca apoi, odata cu înfiintarea FACULTATII DE MEDICINA în anul 1879 sa devina sediul clinicilor obstetricale si ginecologice.

Înca de la înfiintare, INSTITUTUL GREGORIAN a corespuns pregatirii primei promotii de moase necesare mai ales în mediul rural. Directia Institutului a fost încredintata prin hrisovul nr.1/ 1 ianuarie 1852, protomedicului; activitatea scolii de moase care avea o clinica cu 14 paturi, revenea însa primului ei profesor Anastasie Fatu. A doua sarcina a asezamântului o reprezenta asistenta copiilor orfani sau parasiti.

Institutul Gregorian reprezenta finalizarea fericita dupa o serie de tentative care au esuat:

Înfiintarea Institutului Gregorian în 1852 mai îndulcea amaraciunea nereusitei deschiderii Facultatii de Medicina din Iasi în anul 1851 când s-a legiferat înfiintarea ei. Regulamentul de functionare al Institutului a fost elaborat de protomedicul Moldovei, Dr.Gh.Cuciureanu, care l-a structurat în cinci sectii, sectia I-a fiind „scoala de mosit”, iar sectia a II-a fiind de nou-nascuti.

Importanta a fost declararea asistentei medicale gratuite indiferent de starea civila, apartenenta nationala sau religie. Inaugurarea oficiala a Institutului Gregorian a avut loc la data de 7 octombrie 1852 în prezenta protomedicului C.Vârnau si a dr. A.Fatu.

Dr.Gh.Cuciureanu, protomedicul Moldovei a fost personalitatea care a supravegheat proiectarea si întemeierea institutului elaborând regulamentul de functionare.

Dr. Anastasie Fatu (1816-1886)- fiu de preot de la Musata-Falciu, a urmat studii universitare în drept la Viena si medicale la Paris, unde obtine si Doctoratul în Medicina (1847). Întors în tara, ocupa în 1848 postul de medic de quartal în Iasi, iar în 1852 profesor la Institutul Gregorian, calitate pe care o detine pâna în 1863 când devine medic primar la Spitatul Sf.Spiridon. În 1876 este epitrop al Casei Sf.Spiridon si profesor de anatomie comparata la Facultatea de Stiinte a Universitatii Iasi.

De numele lui A.Fatu se leaga „Societatea pentru încurajarea tinerilor români la învatatura” si crearea în mare masura din resurse personale a Gradinii Botanice în 1856. A fost un precursor al cercetarii stiintifice în Moldova, pentru care a fost ales membru al Academiei Române. A fost autorul „Regulamentului de politie sanitara si hygiena publica” (1863), document care reglementa organizarea si legiferarea asistentei sanitare.

Pentru noi, importanta este editarea „Manualului pentru învatatura moaselor” (1852), autorul fiind unul din pionierii învatamântului medical. Desi nu a fost profesor al Facultatii de Medicina, Dr.A.Fatu ramâne un pionier al învatamântului medical iesean; sub conducerea sa s-a consolidat învatamântul preuniversitar de obstetrica si ginecologie.

A doua etapa istorica pentru Institutul Gregorian este cea a învatamântului universitar, în urma înfiintarii Facultatii de Medicina în 1879. Prima serie de studenti, preluata de Catedra de Obstetrica si Ginecologie înfiintata în 1882 a fost în anul universitar 1882-1883, obstetrica fiind predata în anul IV. Initial activitatea a fost asigurata cu „suplinitori”; consolidarea pe principii moderne apartine Prof. Vasile Bejan, titularul catedrei între 1882-1887 si 1892-1923.

Vasile Bejan (1852-1923) a fost primul profesor de teorie si clinica obstetricala a Facultatii de Medicina Iasi, continuatorul pe aceasta linie a lui A.Fatu si Th. Bastachi. S-a nascut la 27 februarie 1852 la Dorohoi, a urmat scoala de subchirurgi a lui Carol Davila pe care a absolvit-o în 1870. În 1871 se înscrie la Facultatea de Medicina Bucuresti pe care o termina în 1877, dupa care timp de trei ani s-a specializat în clinicile de traditie europeane: Würtzburg-Prof. Scanzoni, Leipzig-Prof. Crédé; Berlin-Prof. Schroder, Paris-Prof. Depault, Pinard, Budin, Charpentier.

Întors în tara în 1880, obtine prin concurs postul de medic secundar la Maternitatea Bucuresti aflata atunci sub conducerea profesorilor Capsa si Draghicescu. Din 1882 lucreaza ca medic primar la Institutul Gregorian pâna în 1909 cu o întrerupere de 7 ani (1898-1905) când postul este detinut de N.Negura. Începe cariera didactica în 1882 ca profesor de teorie si clinica obstetricala.

În 1887, concursul pe baza caruia obtinuse titlul de profesor se caseaza, în locul sau fiind numit Th.Bastachi (1887-1892). Acesta nu se prezinta, clinica fiind închisa între 1890-1892. În 1892, V. Bejan îsi reia activitatea ca suplinitor, apoi ca profesor provizoriu, devenind titular în 1898. A condus catedra pâna în 1923. Activitatea sa didactica s-a desfasurat atât în învatamântul preuniversitar (scoala de moase) cât si în cel universitar.

A fost decanul Facultatii de Medicina între 1903- 1907. Sub directoratul sau, clinica a fost extinsa si modernizata; s-au construit cele patru pavilioane înfiintându-se sectoare separate de gravide, lehuze si nou-nascuti, sali de nastere, servicii de ginecologie, sali de operatie. S-a introdus iluminatul electric, s-au modernizat instalatiile de apa, canalizare, încalzire centrala.

Profesorul Bejan s-a opus cu vehementa demolarii cladirii institutului; ajutat de E.Riegler a luptat pentru renovarea cladirii si dobândirea statutului de monument istoric. Dupa primul razboi mondial maternitatea a fost dotata cu material modern: sali de operatie cu instalatii de sterilizare.

Activitatea stiintifica a fost un important corolar al Profesorului Bejan. Dintre publicatiile sale amintim:

Profesorul Bejan s-a preocupat de editarea unor publicatii medicale în Moldova; în 1885 ajutat de E.Rizu, C. Botez, V.Negel, G.Socor, E.Riegler editeaza “Gazata Medicala din Iasi” care a reusit sa apara numai în 22 de numere. Gazeta a fost totusi precursorul prestigioasei publicatii “Buletinul Societatii de Medici Naturalisti”, revista medicala cu viata lunga si fructuoasa.

Dupa decesul Profesorului Bejan si interimatul Profesorului C.Bogdan în 1924 titularul catedrei devine Nicolaie Zaharescu Karaman. El s-a nascut în comuna Diocheti, judetul Covurlui la 17 noiembrie 1881; a absolvit Liceul Gh.Rosca Codreanu din Bîrlad dupa care a urmat studiile universitare la Facultatea de Medicina din Bucuresti pe care o absolva în 1908.

Este pe rând: extern si intern (1903-1908), chirurg secundar la Maternitatea Bucuresti, chirurg primar al Eforiei 1924-1929. În 1924 devine profesor agregat, iar în 1927 profesor titular al Catedrei de Obstetrica-Ginecologie Iasi. Între anii 1929-1934 a fost directorul Institutului Clinic Obstetrical “Grigore Ghica Voda” Iasi. În timpul directoratului sau, Nicolaie Zaharescu Karaman a înfiintat laboratorul, a marit substantial biblioteca, a organizat o sala de operatie corespunzatoare.

A fost creatorul scolii iesene de ginecologie, dintre asistentii sai recrutându-se urmatorii profesori ale celor doua clinici: E.Aburel si Gh.Placinteanu. Activitatea stiintifica a abordat teme importante ale specialitatii: fiziopatologia endocrina în ginecologie, dinamica uterina, coloizii în biologia sarcinii.

În 1934, dupa decesul Profesorului N.Gheorghiu, Nicolaie Zaharescu Karaman se reîntoarce la Bucuresti ca titular al celei de a II-a Catedre de Ginecologie. Timp de doi ani, locul vacant este suplinit de Profesorul Paul Anghel, pentru ca în 1936, profesor titular sa devina E.B.Aburel.

Eugen Bogdan Aburel s-a nascut în ianuarie 1899 la Galati, a urmat studiile universitare la Iasi devenind doctor în medicina si chirurgie în 1923. În perioada 1921-1923 a fost intern în clinica obstetricala. Cu o temeinica pregatire anatomica în laboratorul Profesorului Francisc Rainer si chirurgicala în scoala Prof. N.Hortolomei, a parcurs cu rapiditate etapele ierahiei didactice obstetricale, în 1933 devenind docent în Obstetrica si Ginecologie a Facultatii de Medicina din Iasi. Între anii 1928-1931 s-a specializat la Paris în clinicile de mare prestigiu.

Prof. Aburel a condus destinele Institutului Gregorian între anii 1936-1946. Didact distins, pedagog înnascut, operator îndemânatic, a contribuit la formarea a numeroase generatii de medici. Printre calitatile sale, înzestrarea pentru cercetarea stiintifica a fost esentiala. A adus contributii importante în cercetarea stiintifica fiind primul român al carui nume este înscris în Enciclopedia Franceza.

Printre domeniile abordate citam: inervatia aparatului genital, psihoprofilaxia durerii la nastere, reflexul utero- gastric în patogenia varsaturilor disgravidie, declansarea contractiilor uterine prin punctia amniotica si introducere de ser clorurat. A inaugurat numeroase procedee de anestezie si analgezie la nastere: anestezia peridurala, anestezia epidurala continua, blocajul lombar Aburel, anestezia în H a planseului pelviperineal. A imaginat numeroase tehnici chirurgicale: histerectomia subcorporeala, miometrectomia sagitala, histeropiramidalopexia.

Prof. Gh.Placinteanu, contemporan al Profesorului Aburel si primul sef al Clinicii a-II-a, a vazut lumina zilei la Dorohoi în 1894. Dupa promovarea bacalaureatului, urmeaza cursurile Facultatii de Medicina din Iasi, pe care o absolva în 1920. Se specializeaza în chirurgie si ginecologie la Berlin dupa care revine în tara fiind încadrat sef de lucrari la Clinica Profesorului N. Hortolomei. În 1926 face o noua specializare la Paris în clinicile Prof. Brindeau si Couvellaire. Din 1934 lucreaza în paralel chirurgie la Spitalul Asigurarilor Sociale si ginecologie la Institutul Gregorian. Excelent organizator, a fost ctitorul Spitalului Asigurarilor Sociale din Iasi inaugurat în 1943.

A început cariera didactica ca preparator la Anatomie (Prof. Fr.Rainer), asistent la Clinica II Chirurgie (Prof. Tanasescu si Nicolae Hortolomei). Din 1935 a fost conferentiar suplinitor iar între 1942-1950 profesor titular al Clinicii a II-a. Activitatea publicistica a constat în articole importante (“un caz de pseudohermafroditism”, „hormonii în chirurgie, „corelatii hormonale ale sexualitatii feminine”.

Profesorul Vasile Dobrovici (1904-1989) a condus destinele obstetricii si ginecologiei iesene timp de aproape trei decenii (1946-1974). Ramas unic profesor prin plecarea în Bucuresti a profesorilor Aburel si Placinteanu a condus activitatea celor doua clinici pâna în 1966 când la conducerea clinicii II-a a venit profesorul Corneliu Gavrilescu.

Profesorul V. Dobrovici a fost un exemplu tipic al spiritului gregorian. În urma razboiului mondial pavilioanele Institutului Gregorian au fost serios afectate; profesorul, din banii proprii a ajutat la reparatiile cladirilor stârnind admiratia colaboratorilor. S-a opus cu vehementa, desi era numai profesor consultant, demolarii pavilionului I dupa cutremurul din 1977.

Profesorul Dobrovici este parintele obstetricii moderne din Iasi. Receptiv la nou, vesnic atent cu instruirea si protejarea celor tineri. A creat o adevarata scoala, apreciata atât pe plan national cât si international. Didact de exceptie, dotat cu un spirit de sinteza elevat, a impresionat întotdeauna prin respingerea cu pedanterie a cronofagiei.

Initiator a numeroase protocoale terapeutice, autor a numeroase publicatii de prestigiu, a imprimat colaboratorilor spiritul muncii si al competentei.. A fost pe drept cuvânt „un profesor al profesorilor”; urmasii sai, profesorii Gavrilescu, Lupascu, Teleman, Badarau, Negura au ilustrat la superlativ scoala ginecologica ieseana. Sub acesti urmasi, baza materiala s-a extins, în prezent existând patru clinici, a caror activitate face cinste înaintasilor.

Generatia noastra, aduce prinosul de recunostinta înaintasilor pentru ardoarea cu care au dezvoltat si aparat SPIRITUL GREGORIAN. Domnitorul filantrop a realizat înca de acum 150 de ani ca tezaurul biologic al poporului român (femeie de vârsta fertila, copii si tineri) trebuie ajutat si protejat. Din pacate politica pronatalista a urmasilor este adesea uitata. Sarcina generatiei noastre este de a reaminti factorului de decizie faptul ca protectia femeilor de vârsta fertila, a copiilor si tinerilor este sarcina fundamentala a oricarui conducator.

Traim cu speranta ca faclia aprinsa de domnitorul Grigore Al.Ghica va arde continuu spre propasirea poporului sau.

Isvoare
1. Cristina Anton- Centenar Profesor Dr.Gh.Placinteanu Iasi, 1994
2. Romanescu C.- Un secol de învatamânt superior la Iasi, vol 1, 1979
3. Rascanu V., Nastase Gh., Wasserman L., Creteanu Gh- Învatamântul medical, “contributii la istoria dezvoltarii universitatii din Iasi- Bucuresti, 1960
4. Setlacec D.- Medicina Româneasca, medicina contemporana. Ed.Humanitas, vol II, 1998
5. Wasserman L- Începuturile învatamântului medical din Moldova, Rev.Medico-Chirurgicala Iasi, 1953, nr.4
6. Wechsler Etty- Dezvoltarea învatamântului obstetrical si ginecologic din Moldova pâna în anul 1948, Lucrare de diploma, UMF, 1960
7. Zaharescu Karaman N.- Comemorarea celei de a 80-a aniversare a Institutului Gregorian din Iasi, Revista de obstetrica,ginecologie si puericultura, Bucuresti, 1931, 2-3, 155-162.